Add parallel Print Page Options

„Dumnezeule, sunt uluit şi mi-e(A) ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile(B) noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre şi greşelile noastre au ajuns(C) până la ceruri. Din zilele părinţilor noştri, am fost foarte(D) vinovaţi până în ziua de azi şi din pricina fărădelegilor noastre am(E) fost daţi noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri în mâinile împăraţilor străini, pradă sabiei, robiei, jafului şi ruşinii(F) care ne acoperă astăzi faţa. Şi totuşi Domnul, Dumnezeul nostru, S-a îndurat de noi, lăsându-ne câţiva oameni scăpaţi şi dându-ne un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca să ne lumineze(G) ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei noastre.

Read full chapter